Un alt fel de mai departe

Mi s-a impregnat pe retină clipa aceea , ca un leucoplast de mâna a doua ce-ţi lasă urme după ce a fost dezlipit. E acolo, mereu vie, de fiecare dată mai reală şi oricând gata să se deruleze la nesfârşit. De atunci a rămas Soarele fără căldură. A secat bucata de cer de deasupra-mi , iar acum ploaia ce-mi mai cade din când în când numai pe umărul drept e uscată. N-a existat nicio undă de dreptate atunci.

Nu ştiu exact ce eşti, în schimb ştiu ce nu poţi fi. Îţi cunosc cariile de pe coaste şi numărul lor mai bine decât o vei putea tu face vreodată. Lângă mine nu eşti tu, eşti altceva, eşti orgoliu, eşti putere, eşti egoism, eşti egocentrism, eşti cinism, eşti sarcasm şi lista poate continua la nesfârşit.

De astăzi nu-ţi mai recunosc numele din buletin, de astăzi te numesc Răsfăţ al sorţii. Şi ce dacă nu-ţi place, nu te întrebat nimeni! Să zici merci că ţi-am atribuit un apelativ pe care şi aşa nu-l meriţi, tu nu mai meriţi nimic.

Pentru mine, a început un alt fel de mai departe. Ce mai contează acum care şi cu ce a greşit, când nu ne mai permitem să ne pese de trecut. Fericirea e departe de tine. Aici deja miroase a singurătate şi dor. Ai efect caustic asupra-mi. Dar eu am să scap, acolo unde merg fără tine… acolo unde nu există împărţit la ce spun sau îmi doresc … acolo unde niciodată cel care pierde nu sunt eu… acolo unde Poseidon, Dionysos şi Apollo s-au născut pentru mine, iar Hades îmi e prieten vechi.