O altă ea.

Aşteptam metroul de 8 minute şi 47 de secunde iar dresul piciorului meu stâng îmi alunecase mult sub genunchi. M-am aplecat să-l ridic când mi-am  izbit pentru prima dată privirea de ea. Stătea acolo , aplecată la fel ca mine, cu unghia arătătorului drept pe glezna mea, mijindu-şi ochii în ceea ce încercasem acasă să nu pară tocmai un decolteu.

Cu ce ocazie? A zâmbit într-unul din colţurile gurii, exact cum obişnuiesc eu să fac atunci când încerc să dau de înţeles că nici nu ştii ce are să te aştepte. A clipit odată şi jumătate, iar apoi mi-a spus că ne-am mai întâlnit şi că ne vom mai vedea. A plecat înainte ca eu să mai apuc să-i spun ceva.

M-am tot gândit la palmele ei , acoperite cu mănuşi din piele neagră, la tuşul ce-i contura ochii, la parfumul de aşternut răvăşit ce l-a lăsat în urmă mult timp.

La un moment dat, în momentul în care eram mai sigură ca niciodată că ecuaţia din acea seară se împărţea fix la doi şi n-avea să conteze decât atunci, a venit din nou. Mai reală ca niciodată. M-a dat la o parte printr-un infarct de întuneric. Mi-a luat locul mai bine decât mă aşteptam, fără ca vreo mişcare s-o trădeze. Eram chiar acolo, fără să-mi văd propriul eu.

Arăta ca o dragoste goală, i se scurgea fericirea din ochi pe faţă, pentru ca celălalt să i-o poată sorbi, ea nevrând să afle gustul vreunei iubiri, fie aceasta reală sau mai puţin, perfectă sau prefăcută, înţeleasă sau acceptată. Iar într-un final, i se zbăteau pupilele   într-o plăcere crudă.  Şi după tot deliciul ce-l provoca, lăsa mereu în urmă un miros de bazar, de amor ieftin; zadarnic încercam să-l împrospătez , într-o perioadă, cu zâmbete schingiuite. Şi totuşi nu îmi seamănă, ea n-are puterea să spună când nu te mai vrea, maestru înverşunat al celei mai vechi meserii de pe pământ.

Îmi amintesc că a fost o noapte prea lungă, atunci am cunoscut-o pentru întâia oară, la fel ca cele ce i-au precedat. Iar ea , a revenit iar şi iar, luându-mi locul de fiecare dată când a fost cazul . Mi-a spus că nu-mi cunosc încă veninul şi mi-a mai spus că cel mai scump lucru al meu şi al ei nu costă nimic. Cine eşti tu, vampă a sufletului meu?