Probabil ar trebui sa inchei postarile din acest an intr-o maniera optimista. Dar nici de data aceasta nu o sa fie asa. Poate anul viitor va aduce mai multa speranta celor care chiar au nevoie de ea, iubire celora care nu au reusit pana acum sa o simta in complexitatea ei, loc de regrete celor care mai devreme sau mai tarziu isi vor realiza greselile. Sau totul va ramane doar un “poate” …
In agitatia zilei de 30 decembrie , am intrat din motive lesne de ineles, intr-o pescarie.In primele minute am fost mult prea absorbita de propriile ganduri pentru a putea observa decorul din jur. Cand m-am apropiat insa de vitrina in care trbuia sa fie expus pestele mi-am trantit privirea de lazi goale. M-am uitat in jur. Lume , multa, rafturi goale, toate. Oamenii venisera sa faca cumparaturile de sfarsit de an , au venit sa cumpere peste doar ca pestele nu era niciunde , aparea desenat doar pe geamurile pescariei. O vanzatoare imbracata in alb care incerca sa convinga multimea ca bucatile sfaramate de peste congelat sunt nemaipomenite pentru masa dintre ani. Nu am inca nici 18 ani, deci nu am apucat acea perioada nearga a romanilor , dar in acele secunde cand ma aflam in acest tablou , am simtit pentru prima data gustul comunismului. Cumparati carne, avem copite de porc!
Cate s-au schimbat de atunci?Probabil ne-a imbatat mirosul democratie. Inconstient sau nu , inca se mai numara printre noi romani cu traume pshice din vremea comunismului. Oameni care inca mai cred ca daca nu exista Revolutia , acum inca mai avea un loc de munca bine platit. “Bine platit” , pe ce sa dai banii daca in magazine nu existau bomboane , carne , peste. Cheltuielile erau mici , fara caldura si apa calda cu program, exista ,bineinteles, si un cost mai mic la intretinere.
Unde te uiti in jur , se gaseste cate cineva care sa zica ,, am dreptul sa cred si sa spun ce vreau” , ,, suntem o tara libera” , tot acel cineva contesta insa traiul de viata pe care il duce si cu aceste doua atu-uri isi sustine drepturile. Dar ar mai fi putut el , in timpul regimului Comunist , sa isi exprime liber opinia , atunci cand Securitatea era omniprezenta?!
Cat de patrioti ati mai fi fost , daca ati fi trait in timpul acela , atunci cand daca reuseai sa fugi peste hotare , era o binecuvantare cereasca, iar fericitul uita pana si numele Romaniei, nemaintrand in discutie sa se mai intoarca vre-o data daca nu deveneam o tara libera. Asa era distrus patriotismul nostru.Iar acum sustinem sus si tare ca ne iubim tara.
Nu am trait in acea perioada , si le multumesc pentru asta parintilor si lui Dumnezeu. Din cartea de istorie , de la povestile bunicilor , ale cunoscutilor, toata aceasta perioada pare pentru mine o condamnare la o viata intr-un lagar.
Sincere omagii celor care nu au supravietuit macelurilor din tara, celor care nu au murit in zadar, celora care nu au apucat sa vada raza de lumina in viata.Respect tuturor celor care au avut curajul sa lupte si sa spere in libertatea lor !
La sfarsitul acestui an, un an care a adus multe ,din amebele parti, cu el , am realizat cauza pentru care prin mine inca mai curge speranta pentru bine. Vine de la Revolutie, din radacinile poporului , care trecut prin multe, a luptat necontenit pentru liniste si libertate. A fost un an greu, care a avut ploi cu soare. A fost anul in care am inceput sa scriu in cantitati industriale, si asta cu ajutorul blogului; au fost 8 luni de activitate in care au existat momente de extaz si de ezitare, momente in care eram pe punctul de a renunta. A fost un an in care am invatat sa accept o persoana langa mine 24 din 24,o mare realizare spirituala, personajul din prima piesa de teatru in care am jucat , Amadeus( Amadeus=Iubire de Dumnezeu) interpretand rolul lui Constantze sotia renumuitului compozitor Mozart. A fost un an in care am inceput sa accept totul asa cum este si sa invat sa am rabdare pentru ca dupa ploaie mereu vine soare , dupa noapte mereu este zi. Iar noul an va aduce un alt inceput. La multi ani, familiei , prietenilor, cunostiintelor , necunoscutilor , dusmanilor! La multi ani, fiecarei vietati cu suflet! Multumesc pentru tot binele si raul primit de la toti , pentru ca fara toate acestea probabil nu as mai fi putut sa fiu eu.
